Definita cuvantului but
but (búturi), s. n. – Coapsă. – Var. butur. Mr. bute, megl. buti. Tc. but (Șeineanu, II, 64; Ronzevalle 51), cf. ngr. μπούτ(ι), alb., bg. but (Meyer 55). DAR admite acest etimon; totuși Pușcariu, Lr., 105, se gîndește la mag. bu, acuzativ bút; această ultimă ipoteză nu este posibilă, datorită prezenței cuvîntului în dialecte.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu but
LILIPÚT adj. invar. Pitic, foarte mic, liliputan. [< Lilliput – țară imaginară vizitată de Guliver și unde oamenii erau foarte mici]. Vezi definitia »
BĂTÚT1 s. n. Batere – V. bate. Vezi definitia »
MIÁUT, miaute, s. n. (Rar) Mieunat. [Pr.: mia-ut] – Din miau. Vezi definitia »
a face lapte bătut expr. (în limbajul recuperatorilor) a distruge locuința sau localul cuiva. Vezi definitia »
BINECRESCÚT, -Ă, binecrescuți, -te, adj. Care a primit o educație aleasă; cu purtări cuviincioase. – Bine + crescut (după fr. bien-élevé). [idem DEX'84] Vezi definitia »