PERMEÁNȚĂ s.f. (Fiz.; op. reluctanță) Mărime magnetică egală cu raportul dintre fluxul magnetic și tensiunea magnetică din lungul circuitului. [Pron. -me-an-. / cf. fr. perméance, it. permeanza]. Vezi definitia »

páșă s. f. – Varietate de stuf (Carex riparia). Bg. paša „pășune” (Candrea). Vezi definitia »

CEREÁLĂ s.f. (Mai ales la pl.) Nume dat unor plante cultivate din familia gramineelor, ale căror boabe servesc în alimentarea oamenilor și a animalelor sau în diferite industrii; grâne. [Pron. -re-a-. / < fr. céréales, it. cereale < lat. cerealia < Ceres – zeița agriculturii la romani]. Vezi definitia »

BRÁZDĂ, brazde, s. f. 1. Fâșie îngustă de pământ, tăiată și răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a îndrepta pe cineva; a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o noua situație, a se acomoda. 2. Bucată de pământ înierbată, de formă paralelipipedică, desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă, care servește la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ Brazdă de udare = element provizoriu al sistemului de irigație, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 3. Rând de iarbă, de grâu etc. cosit; polog¹. 4. Strat de legume sau de flori; răzor¹. 5. Urmă, dâră, pârtie. ♦ Crestătură. 6. Fig. Zbârcitură, cută a feței; rid. – Din sl. brazda. Vezi definitia »

LECTÍCĂ s. f. pat, scaun portativ acoperit, purtat de cal sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitatea romană, în evul mediu și în unele țări coloniale, ca mijloc de locomoție; litieră. (< lat. lectica) Vezi definitia »