Definita cuvantului lectică
LECTÍCĂ s. f. pat, scaun portativ acoperit, purtat de cal sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitatea romană, în evul mediu și în unele țări coloniale, ca mijloc de locomoție; litieră. (< lat. lectica)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu lectică
priteáșcă s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăți de lemn prinse de crucea căruței sau a trăsurii, de care se leagă ștreangurile hamului. Vezi definitia »
TOBÍȚĂ, tobițe, s. f. Diminutiv al lui tobă (1). – Tobă + suf. -iță. Vezi definitia »
tișturícă s.f. (reg.) portaltoi. Vezi definitia »
sudálmă (-ắlmi), s. f. – Injurie, înjurătură, ofensă, ocară. Mag. szidalom (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 97). La aceeași familie aparține sudui, vb. (a înjura, a ocărî), din mag. szidni. – Der. suduitor, adj. (care suduie); suduitură, s. f. (injurie, ofensă). Vezi definitia »
SUBERÍNĂ s. f. substanță organică impermeabilă caracteristică suberului. (< fr. subérine) Vezi definitia »