ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). (< fr. assertif, it. assertivo) Vezi definitia »

CONTINUATÍV, -Ă adj. Susceptibil de a continua. [Pron. -nu-a-. / cf. fr. continuatif]. Vezi definitia »

DIRECTÍV, -Ă adj. Direcțional. [< fr. directif]. Vezi definitia »

CURATÍV, -Ă, curativi, -e, adj. Care lecuiește, vindecă. ◊ Medicină curativă = parte a medicinii care se ocupă cu tratarea și cu vindecarea bolilor. – Din fr. curatif. Vezi definitia »

AUGMENTATÍV, -Ă, augmentativi, -e, adj., s. n. 1. (Afix) care servește la formarea unui cuvânt nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat prin cuvântul de bază. 2. (Cuvânt) care este format cu un augmentativ (1). – Din fr. augmentatif. Vezi definitia »