proptitúră, proptitúri, s.f. (reg.) întăritură, sprijin (realizat cu protele). Vezi definitia »

BÂLTÂCÂIÁLĂ s. f. Plescăit, prin lovirea suprafeței unui lichid. (din bâltâc) Vezi definitia »

VÉVERIȚĂ, veverițe, s. f. Mamifer rozător de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește pe arbori (Sciurus vulgaris). ♦ Epitet dat unei fete vioaie, zglobii. – Din sl. vĕverica. Vezi definitia »

VOCÁLĂ s.f. Sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. [< it. vocale, lat. vocalis]. Vezi definitia »

sălbățícă adj. f. (reg.) 1. (despre plante) care a crescut de la sine necultivată; care nu este altoită. 2. (despre animale și păsări) care trăiește în natură nedomesticită, neîmblânzită, sperioasă, temătoare, sfioasă. Vezi definitia »