MONTÚRĂ s.f. Parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ♦ Felul în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. [< fr. monture]. Vezi definitia »

PAPÍLĂ, papile, s. f. Mică proeminență (conică) a pielii, a unor mucoase sau a feței externe sau interne a unui organ. – Din lat. papilla, fr. papille. Vezi definitia »

VOCÁBULĂ s. f. 1. cuvânt. 2. unitate, element de vocabular (2). (< fr. vocable, lat. vocabulum) Vezi definitia »

ROTOGRAVÚRĂ, rotogravuri, s. f. Rotoheliografie. – Din fr. rotogravure. Vezi definitia »

vâzdoágă (reg.) s. 1, g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge Vezi definitia »