ATMOSFÉRĂ, (3) atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ (Fig.) Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ (Fig.) Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère. Vezi definitia »

STRATOPÁUZĂ s. f. zona de trecere dintre stratosferă și mezosferă. (< fr. stratopause) Vezi definitia »

MIȚUIÁLĂ, mițuieli, s. f. (Rar) Mițuire. [Pr.: -țu-ia-] – Mițui + suf. -eală. Vezi definitia »

NOPTICÍCĂ s. f. Diminutiv al lui noapte; noptiță. – Noapte + suf. -icică. Vezi definitia »

CORUTÍNĂ s. f. (inform.) procedură scrisă într-un limbaj de programare funcționând într-un regim particular, la care poate apela o altă procedură. (< engl. coroutine) Vezi definitia »