ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui. Vezi definitia »

AFLUÍ vb. intr. 1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp. 2. a se deplasa convergent către un punct. ◊ (fig.) a se îmbulzi. (< fr. affluer, lat. affluere) Vezi definitia »

GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca (1) cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. Vezi definitia »

chinzuí, chinzuiésc, vb. IV (reg., înv.) a chinui. Vezi definitia »

ALBĂSTRÚI, -ÚIE, albăstrui, adj. Albăstriu. – Albastru + suf. -ui. Vezi definitia »