GARGÚSĂ s. f. săculeț cu praf de pușcă folosit la tunurile cu calibru mare. (< fr. gargousse) Vezi definitia »

OTOSPONGIÓZĂ s.f. (Med.) Afecțiune a urechii, care, netratată, determină o surditate cronică bilaterală. [Pron. -gi-o-. / < fr. otospongiose]. Vezi definitia »

IÁSCĂ s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic (Fomes și Phellinus). ◊ Expr. A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult. – Lat. esca „hrană; medicament”. Vezi definitia »

păunícă s.f. (reg.) păuniță. Vezi definitia »

VRÍLĂ s. f. burghiu mai ales la găurirea lemnului și a anumitor materiale plastice. (< fr. vrille) Vezi definitia »