AUDITÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător. (< fr. auditeur, lat. auditor) Vezi definitia »

ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor. Vezi definitia »

ONÓR I. s. n. semn exterior de cinstire, de stimă, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate. ♦ (mil.) a da ~ ul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face ŭrile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă. II. s. m. nume dat cărților celor mai mari, la unele jocuri. (< fr. honneur) Vezi definitia »

TREFILATÓR s.m. Lucrător specializat în trefilarea metalelor. [< trefila + -tor, cf. fr. tréfileur]. Vezi definitia »

VIERMIȘÓR, viermișori, s. m. Viermușor. – Vierme + suf. -ișor. Vezi definitia »