TRĂISTÍCĂ, trăistici, s. f. Trăistuță. – Din traistă + suf. -ică. Vezi definitia »

ASPÍDĂ, aspide, s. f. (Rar) Șarpe veninos. ♦ Fig. Femeie rea. – Slav (v. sl. aspida < gr.). Vezi definitia »

părătúră s.f. (reg.; în expr.) părătură de bine = bună dispoziție, bucurie, fericire. Vezi definitia »

EBRAZÚRĂ s.f. Lărgire oblică, teșitură în interiorul unui zid, la uși sau ferestre. (din fr. ébrasure) Vezi definitia »

dulúță s. f. – (În expresia a fugi duluță) A fugi iute. Origine necunoscută. După Șeineanu, Chien, 258 și Pușcariu, Dimin., 77, de la dulău „cîine”. Pascu, Beiträge, 40, pleacă de la vb. a tuli „a fugi” pentru a forma un dim. *tuluță. În sfîrșit, Scriban îl consideră un vocativ, de la un nume Duluță care nu apare. Stabilirea unui etimon este și mai dificilă dacă se are în vedere că nu se cunoaște valoarea exactă a cuvîntului. Ar putea fi o der. umoristică de la du-l (cf. ia-l și du-l), cu suf. dim. -uță. Vezi definitia »