CĂPĂTUÍRE, căpătuiri, s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui. Vezi definitia »

despre un organism animal sau vegetal care se gaseste peste tot Vezi definitia »

ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare. Vezi definitia »

RETĂBĂCÍRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Re¹- + tăbăcire. Vezi definitia »

înțencușáre s.f. (pop.) mijloc de verificare a pepenilor copți prin tăierea unei țencușe. Vezi definitia »