SILVOTÉHNICĂ s. f. aplicarea în practică, pe scară de producție, a rezultatelor obținute de știința silvică în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. (< silvo- + tehnică) Vezi definitia »

FENOGENÉZĂ s. f. formarea ontogenetică a caracterelor fenotipice ca urmare a interacțiunii dintre ereditate și mediu. (< fr. phénogenèse) Vezi definitia »

OXIURIÁZĂ s.f. (Med.) Boală cauzată de prezența oxiurilor în organism; enterobiază. [Pron. -xi-u-ri-a-, var. oxiuroză s.f. / < germ. Oxyuriasis]. Vezi definitia »

ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, s. f. 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulație. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulații. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții etc. – Încheiat + suf. -ură. Vezi definitia »

BUCIÁRDĂ s.f. Ciocan, având pe fețele de izbire dinți în formă piramidală, folosit pentru a imprima pe fața pietrelor de construcție sau pe tencuieli adâncituri regulate. [Pron. -ciar-, pl. -de. / < fr. boucharde]. Vezi definitia »