FIZIONOMÍE s.f. 1. Expresie particulară a trăsăturilor feței cuiva; chip, figură. 2. (Fig.) Structură, înfățișare caracteristică (a unei epoci, a unei colectivități de oameni etc.). [Gen. -iei, var. fiziognomie s.f. / < fr. physionomie, it. fisionomia, cf. gr. physis – natură, nomos – lege]. Vezi definitia »

FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli. Vezi definitia »

VÂNTĂRÁIE s. f. (Reg.) Vântoasă (1). – Din vânt + suf. -ăraie. Vezi definitia »

AMNEZÍE, amnezii, s. f. Pierdere totală sau parțială a memoriei. – Fr. amnésie (< gr.). Vezi definitia »

ONIROMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a interpreta visele. (< fr. oniromancie) Vezi definitia »