AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, -is, adjutorium. Vezi definitia »

DEMISTIFICATÓR, -OÁRE adj. Care demistifică. [< demistifica + -tor]. Vezi definitia »

LAPIDATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care lapidează. (< fr. lapidateur) Vezi definitia »

Producator de urmasi exclusiv de gen masculin Vezi definitia »

RECUZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cei care procură și păstrează recuzita unui teatru sau a unui studio cinematografic. [< recuzită + -or]. Vezi definitia »