REMONTOÁR, remontoare, s. n. Mecanism cu ajutorul căruia se întoarce un ceas. – Din fr. remontoir. Vezi definitia »

vagonetár s. m., pl. vagonetári Vezi definitia »

UNGHIULÁR, -Ă adj. referitor la unghi, cu unul sau mai multe unghiuri; colțuros; angular. ♦ piatră ~ă = piatră de colț care asigură soliditatea unei clădiri; (fig.) element esențial, fundamental. (după fr. angulaire) Vezi definitia »

CEZÁR, cezari, s. m. Titlu dat împăraților romani; p. gener. împărat. [Acc. și: cézar] – Din lat. caesar. Vezi definitia »

CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri (3). 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax). – Ceasornic + suf. -ar. Vezi definitia »