ȘĂTRÁR, șătrari, s.m. 1. Țigan nomad. 2. (Reg.) Negustor ambulant care vinde în bâlciuri, la șatră. Vezi definitia »

CALCÁR s.n. Rocă sedimentară, formată din carbonat de calciu; piatră de var. [Pl. -re, -ruri. / cf. it. calcare, fr. calcaire, lat. calcarius]. Vezi definitia »

PERMISIONÁR s. m. ostaș aflat în permisie. (< fr. permissionnaire) Vezi definitia »

SOLUNÁR, -Ă, solunari, -e, adj. Care se referă simultan la Soare și la Lună. ◊ Ore solunare = ore favorabile pescuitului stabilite în funcție de poziția simultană a Soarelui și a Lunii. – Din fr. solunaire. Vezi definitia »

BINAURICULÁR, -Ă adj. referitor la ambele urechi; binaural. (< fr. binauriculaire) Vezi definitia »