PANDÚR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din scr. pandur, magh. pandúr. Vezi definitia »

sigur Vezi definitia »

DINOZÁUR, dinozauri, s. m. Reptilă fosilă uriașă din ordinul dinozaurilor. [Pr.: -za-ur] – Din fr. dinosaure, it. dinosauro. Vezi definitia »

ASSUR, oraș în N Mesoptamiei. Întemeiat în milen. 3 î. Hr.; cea mai veche capitală a statului asirian. Vezi definitia »

jur. Fapta mai multor persoane de a săvârși în mod ocazional o singură infracțiune, care prin natura ei ar putea fi comisă și de către o singură persoană. Vezi definitia »