PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor. Vezi definitia »

CÉNZOR s. m. 1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența. 3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăți etc. (< lat. censor, fr. censeur) Vezi definitia »

promuciór s.n. sg. (reg.) cerul înnorat la asfințit. Vezi definitia »

nestrâmbătór, nestrâmbătoáre, adj. (înv.) drept, obiectiv. Vezi definitia »

INTEROCEPTÓR s. m. terminație nervoasă sensitivă care primește stimulii activității interne, în special viscerale. (< fr. intéroscepteur) Vezi definitia »