HEBDOMADÁR, -Ă adj. (Despre publicații; și s.) Săptămânal. [Var. ebdomadar, -ă adj. / < fr. hebdomadaire, cf. gr. hebdomas – săptămână]. Vezi definitia »

altár (altáre), s. n. – Parte a bisericii în care se oficiază liturghia. – Var. altariu (înv.). Megl. altar, istr. altor. Lat. altār sau altārium (Pușcariu 68; Candrea-Dens., 49; REW 381; DAR; Philippide, II, 631); cf. alb. ljter, it. altare, prov., sp., port. altar. Există în rom. și dubletul oltar, din sl. olŭtarĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Cf. Gáldi, Dict., 148), cf. bg., sb., cr., slov., rus. oltar, ceh., mag. oltár. Forma oltar este înv. Vezi definitia »

STREJÁR s. m. v. străjer. Vezi definitia »

ACREDITÁR, -Ă adj., s. n. (stat) în care este numit un diplomat. (< acredita + -ar) Vezi definitia »

COLINÁR, -Ă adj. cu coline, deluros, cu pante domoale. ◊ (despre râuri) rezultat din pâraie, care șiroiește de pe clinul dealurilor. ◊ (despre plante) care crește pe coline. (<fr. collinaire) Vezi definitia »