ANTROPOMORFÍSM s. n. Credință mistică specifică unui stadiu înapoiat al cunoașterii, care atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii forme și sentimente omenești. – Fr. anthropomorphisme. Vezi definitia »

SIMBOLÍSM s. n. Sistem de simboluri (1), reprezentare prin simboluri. ♦ Spec. Totalitate a simbolurilor proprii unei religii; reprezentare a dogmelor, a preceptelor religioase prin simboluri (1). 2. Curent programatic în literatura și arta universală, constituit la sfârșitul secolului XIX, potrivit căruia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent. ◊ Simbolism fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuvânt sau a unui grup de sunete de a sugera sau de a întări noțiunea pe care o desemnează sau o anumită atitudine față de ea; legătură dintre un sunet sau un grup de sunete și o anumită idee. – Din fr. symbolisme. Vezi definitia »

POLICENTRÍSM s. n. doctrină în virtutea căreia partidele comuniste ar trebui să aibă mai multe centre de conducere. (< fr. polycentrisme) Vezi definitia »

TROȚKÍSM s.n. Curent politic în cadrul social-democrației ruse de la începutul sec. XX care considera țărănimea incapabilă de acțiuni revoluționare, negând necesitatea alianței clasei muncitoare cu aceasta. (< fr. trotskysme) Vezi definitia »

TOTEMÍSM s. n. credință bazată pe cultul totemurilor. (< fr. totémisme) Vezi definitia »