NAZIFASCÍSM s. n. uniune între nazismul german și fascismul italian, în ultima parte a celui de-al doilea război mondial. (< it. nazifascismo) Vezi definitia »

PREFORMÍSM s. n. Teorie biologică potrivit căreia dezvoltarea unui individ constă într-o simplă creștere în dimensiuni a unei structuri existente în germen. – Din germ. Präformismus. Vezi definitia »

KEYNESÍSM s.n. Doctrină economică burgheză modernă care limitează procesul reproducției la sferele circulației și consumului și, susținând că venitul național și gradul de utilizare a forței de muncă ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotărâtor în creșterea venitului național revenind consumului, consideră că statul capitalist, prin politica sa fiscală, de credit etc. și prin combaterea înclinației spre consum, ar putea preveni crizele economice. [Pr. (eng.): chein-zísm, (fr.): chei-ne-zísm] (după fr. keynésianisme) [def. MDN] Vezi definitia »

EMOTIVÍSM s. n. Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv. – Din fr. émotivisme. Vezi definitia »

IOTACÍSM s. n. 1. folosire frecventă a sunetului i într-o limbă; iotacizare. ◊ aliterație constând în repetarea lui i consonantic. 2. evoluție a unei vocale sau a unui diftong spre i. (< fr. iotacisme) Vezi definitia »