DISCERNĂMẤNT s.n. Facultatea de a judeca, de a raționa, de a discerne, de a gândi; judecată, rațiune. [Pl. -turi, -minte. / cf. fr. discernement, it. discernimento]. Vezi definitia »

CONVERGÉNT, -Ă adj. care converge. ♦ lentilă ~ă = lentilă care strânge într-un focar razele ce o străbat. ◊ (mat.; despre un șir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit (limită); (despre serii) la care șirul sumelor parțiale este convergent. (< fr. convergent, lat. convergens) Vezi definitia »

CULMINÁNT, -Ă adj. care culminează. ♦ punct ~ = momentul de cea mai mare încordare al unei acțiuni. (< fr. culminant) Vezi definitia »

SUREXCITÁNT, -Ă adj. v. surescitant. Vezi definitia »

SUPLIMÉNT, suplimente, s. n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l completa sau pentru a suplini o lipsă. 2. Bilet de călătorie sau de spectacol, eliberat ca anexă la alt bilet, prin care se acordă drepturi sau avantaje în plus. 3. Ceea ce se adaugă la un unghi pentru a forma două unghiuri drepte (180º). – Din fr. supplément, lat. supplementum. Vezi definitia »