ÁCERĂ, -e s.f. Vultur, acvilă Var. aciră -Din lat. Ăquĩla Vezi definitia »

délă (déle), – s. f. – 1. Dosar. – 2. Pricină în curs de judecată. – 3. Teanc de hîrtii, dosar. – Var. (înv.) deală, s. f. (treabă; afacere). Sl. dĕlo „operă, lucrare, lucru făcut”, de la dĕti „a face” (Cihac, II, 93), cf. rus. djelo (Tiktin; Candrea). Înv. – Der. delar, s. m. (înv., arhivar); deletnic, adj. (sîrguincios, silitor), cf. sb. delatnik „muncitor”; îndelete, adv. (în locuțiunea pe îndelete), a cărei formație este puțin clară (după Scriban, s-ar explica plecîndu-se de la reprezentanta lat. libitum); îndeletnici, vb. refl. (a-și petrece timpul, a se ocupa, a se dedica), cf. Drăganu, Dacor., V, 347-52. Vezi definitia »

ȘANTÉZĂ s.f. (Franțuzism) Cântăreață de varieteu. [< fr. chanteuse]. Vezi definitia »

bárcă (bắrci), s. f. – Ambarcație mică. – Mr., megl. varcă, barcă. It. barca, probabil pe cale orientală: cf. tc., bg. barka, ngr. μτάρκα și βάρkα, alb. barkë. Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) a crezut în mod eronat că este vorba de păstrarea directă a lat. barca. Cuvîntul mr. din ngr. și direct din it. (Ruffini 328). Der. barcagiu, s. m. (luntraș); debarca, vb., pe baza fr. débarquer; îmbarca, vb., ca fr. embarquer; debarcader, s. n., ca fr. débarcadère; îmbarcațiune, s. f., din fr. embarcation. Vezi definitia »

șăclíță, șăclíțe, s.f. (reg.) penar. Vezi definitia »