Definita cuvantului mandat
MANDÁT, mandate, s. n. 1. Împuternicire (contractuală) de a reprezenta o persoană fizică sau juridică și de a acționa în numele ei; act prin care se dă această împuternicire; procură. ◊ Teritoriu sub mandat = (în trecut) teritoriu administrat de o țară străină în baza unei hotărâri a unui for internațional. 2. (Jur.) Dispoziție, ordin. ◊ Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordonă arestarea unui învinuit, inculpat sau condamnat. Mandat de aducere ordin scris dat unui organ de a aduce o persoană (învinuit, martor sau expert) în fața unei instanțe judecătorești sau a unui organ de cercetare penală, pentru a da declarații, lămuriri, pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu poștal prin care cineva poate expedia o sumă de bani pentru a fi remisă destinatarului; p. ext. formular completat în acest scop, pe baza căruia se face transmiterea sumei; sumă de bani expediată sau primită astfel. – Din fr. mandat. Cf. germ. Mandat.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mandat
străbălát2, străbălátă, adj. (reg.) care este plin de bale; îmbăloșat. Vezi definitia »
căcat, căcați I s. m. (vulg.) 1. materii fecale. 2. persoană cu o conduită abominabilă. II. s. n. pl. căcaturi 1. fleacuri; lucruri de calitate inferioară. III interj. ei, aș! Vezi definitia »
AUTOMÁT, -Ă I. adj. acționat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operație. ♦ armă ~ă = (și s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră. ◊ (și adv.) care se face mecanic. II. s. n. 1. aparat, dispozitiv, mașină care, fără intervenție exterioară, efectuează o anumită operație. ♦ ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului și scările din blocuri. 2. unitate în care băuturile și alimentele ușoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede. 3. (fig.) om lipsit de voință, fără inițiativă. (< fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos) Vezi definitia »
aparát (aparáte), s. n. – Mașinărie, instalație, instrument. Lat. apparatus (sec. XIX). Vezi definitia »
RECTIFICAT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ Mașină de rectificat = mașină-unealtă de prelucrare a suprafețelor metalice prin rectificare. – V. rectifica. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z