MÁNTĂ s.f. Pelerină lungă și largă care se purta peste celelalte haine; mantie. [< fr. mante]. Vezi definitia »

LÍZĂ s.f. 1. Fenomenul de dezintegrare a elementelor organice (țesuturi, celule, microbi) sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. 2. Diminuarea treptată a intensității simptomelor unei boli. // -liză – element secund de compunere savantă, cu semnificația „soluție”, „descompunere”, „separare”, „distrugere”. [< fr. lyse, it. lisi, cf. gr. lysis – dizolvare]. Vezi definitia »

lócă s. f., g.-d. art. locii; pl. - Vezi definitia »

IRÍTĂ s. f. inflamație a irisului (I, 2). (< fr. iritis) Vezi definitia »

CORDELÍNĂ s. f. frânghiuță în alpinism pentru transportarea de materiale și oameni. (< fr. cordelline) Vezi definitia »