TURBÍNĂ, turbine, s. f. Motor alcătuit dintr-un rotor (solidarizat cu un arbore) și dintr-un stator, care transformă energia potențială a unui fluid în energie mecanică de corp solid. – Din fr. turbine. Vezi definitia »

BIURÉTĂ s.f. Tub de sticlă gradat, folosit la analiza volumetrică, la măsurarea volumului soluțiilor etc. [< fr. burette, rus. biuretka]. Vezi definitia »

STEREOSTÁTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. [Gen. -cii. / < fr. stéréostatique, cf. gr. stereos – solid, statikos – care stă în echilibru]. Vezi definitia »

PELVIPERITONÍTĂ s. f. inflamație a peritoneului pelvian. (< fr. pelvipéritonite) Vezi definitia »

preveșteálă, preveștéli, și preveștéle, s.f. (reg.) 1. văl, ceață (care tulbură vederea), încețoșare, împăienjenire; cataractă, leucom. 2. (înv.) diafragmă (la corp). 3. peritoneu. 4. membrană care învelește sub coajă conținutul oului. 5. pieliță formată deasupra laptelui. 6. seva arborilor de sub coajă. 7. numele unor obiecte folosite la întărit, la fixat, la înnădit (sub forma: privișteală); bucată de scândură, șipcă adăugată la ceva; (sub forma: priviștea, preveștea) pană de lemn. Vezi definitia »