ENDOCRÍN, -Ă adj. 1. (despre glande) care își varsă secrețiile cu hormoni direct în sânge; cu secreție internă. 2. care aparține glandelor endocrine. (< fr. endocrine) Vezi definitia »

ADAMANTÍN, -Ă, adamantini, -e, adj. Diamantin. – Lat. lit. adamantinus (fr. adamantin). Vezi definitia »

siriiánin, siriiánini, s.m. (înv.) persoană care aparține unor populații din vechea Mesopotamie; siriac. Vezi definitia »

șulín, șulíni, s.m. (reg.) iepure mare; iepuroi. Vezi definitia »

venín (-nuri), s. n. – Substanță toxică, otravă. – Mr., megl. virin „pedeapsă, chin”, istr. verir. Lat. vĕnēnum (Pușcariu 1872; REW 9195), cf. it. veleno, v. fr. velin, cat. veri, sp. veneno, beleño, alb. vërer (Philippide, II, 657). – Der. (în)venina, vb. (a se otrăvi, a se intoxica; a infecta); veninat, adj. (otrăvitor); veninariță, s. f. (avrămeasă, Gratiola officinalis); veninos, adj. (toxic; ticălos). Vezi definitia »