BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș]. Vezi definitia »

ADEVĂSIT adj. (Mold.) Extenuat, prăpădit. I-au venitu-i muște mari... de-l potricăliia și-i răniia piialea, care era adevăsîtă și sfîrșită de post. DOSOFTEI, VS. Etimologie: adevăsi. Vezi și adevăsi, neadevăsit. Vezi definitia »

SCOFÂLCÍT, -Ă, scofâlciți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Foarte slab, cu obrajii uscați; p. ext. bătrân sau îmbătrânit. 2. Fig. (Despre lucruri) Deformat, încovoiat, turtit; coșcovit, scorojit. – V. scofâlci. Vezi definitia »

TIVÍT², -Ă, tiviți, -te, adj. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte) Cu tiv cusut. – V. tivi. Vezi definitia »

îmbulucít, -ă, adj. (reg.) strâns grămadă, îngrămădit, bulucit. Vezi definitia »