EDAFOFÍT, -Ă I. adj., s. f. (plantă) cu rădăcinile în sol. II. s. f. pl. plante care constituie flora microscopică a solului. (< fr. édaphophyte/s/) Vezi definitia »

psimít s.n. (înv.) praf obținut prin pisarea varului sau a tencuielii de pe pereți, întrebuințat în picturile murale; ceruză. Vezi definitia »

GURLUÍT s. n. Faptul de a gurlui; sunete caracteristice scoase de unele păsări, mai ales de porumbei și de turturele. – V. gurlui. Vezi definitia »

pădurít s.n. (reg.) tăiatul lemnelor din pădure (pentru propria gospodărie). Vezi definitia »

CALCIT (‹ fr. {i}) s. n. Carbonat natural anhidru de calciu, divers colorat datorită impurităților conținute (fier, magneziu etc.); se formează pe cale hidrotermală în zăcămintele metasomatice de contact, prin precipitare chimică la gura izvoarelor încărcate cu carbonat de calciu unde formează tufuri și travertine și în peșteri, sub aspect de stalactite și stalagmite. Alcătuiește aproape în intregime masa calcarelor și are întrebuințarea acestora. Vezi definitia »