Definita cuvantului manieră
MANIÉRĂ, maniere, s. f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ținută. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. ♦ (La sg.) Politețe, amabilitate; bună-cuviință. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. ◊ Loc. adv. De (așa) (sau de o) manieră... = în (așa) chip..., în (așa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie și de procedee care alcătuiesc stilul particular al unui artist. ♦ (Peior.) Tendință de a repeta, în artă, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanică a unor procedee stilistice într-o operă literară, din cauza cărora se ajunge la artificialitate. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. manière.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu manieră
SÉLVĂ s. f. pădure ecuatorială veșnic verde din bazinul Amazonului. (< sp., port. selva) Vezi definitia »
CEÁPCĂ, ceapce, s. f. (Rar) Chipiu (polonez), șapcă. – Din pol. czapka. Vezi definitia »
pumnátă, pumnáte, s.f. (reg.) bentiță cusută de jur împrejurul părții de jos a rochiței. Vezi definitia »
HIPOTRICÓZĂ s.f. (Med.) Alopecie congenitală. [< fr. hypotrichose, cf. gr. hypo – sub, thrix – păr]. Vezi definitia »
MESCALÍNĂ s.f. Alcaloid vegetal extras dintr-un cactus mexican, care, ingerat, provoacă deliruri hipnagogice. [< fr. mescaline]. Vezi definitia »