POVÁȚĂ, povețe, s. f. (Pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială. ◊ Loc. adj., adv. De povață = ca îndrumător, ca ghid. ♦ Persoană care îndrumează, sfătuiește pe cineva. – Cf. pol. powodca „conducător”. Vezi definitia »

LĂCRIMÍȚĂ, lăcrimițe, s. f. (Reg.) Lăcrimioară (1). – Lacrimă + suf. -iță. Vezi definitia »

biță, biți s. n. agent de circulație. Vezi definitia »

FLEBARTERÍTĂ s. f. flebită complicată cu tulburări circulatorii în teritoriul arterei învecinate. (< fr. phlébartérite) Vezi definitia »

MAXIJÚPĂ s. f. fustă maxi. (< fr. maxijupe) Vezi definitia »