ERÉCȚIE s.f. (Liv.) Ridicare; poziție verticală. [Gen. -iei, var. erecțiune s.f. / cf. fr. érection, lat. erectio – ridicare]. Vezi definitia »

HETEROMORFÍE s. f. 1. heteromorfism. 2. sterilitate a florilor generată de existența deosebirilor de lungime între stil și stamine. (< fr. hétéromorphie) Vezi definitia »

DISCHINEZÍE s.f. Alterare a mecanismelor de reglare a activității motorii a organelor contractile; paralizie incompletă. ◊ Dischinezie biliară = încetinire a secreției biliare. [Gen. -iei, scris și diskinezie. / < fr. dyskinésie, cf. gr. dys – dificil, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

SCHIZOFRENÍE s. f. boală psihică gravă caracterizată prin disocierea spiritului, idei delirante și halucinații. (< fr. schizophrénie) Vezi definitia »

DIPSOMANÍE, dipsomanii, s. f. (Med.) Nevoie patologică irezistibilă de a bea alcool; alcoolism cronic. – Din fr. dipsomanie. Vezi definitia »