CRONOMETRÍE s. f. 1. parte a mecanicii care se ocupă cu măsurarea timpului. 2. ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele de măsurare a timpului. 3. tehnica construirii cronometrelor. (< fr. chronométrie) Vezi definitia »

APOPLEXÍE, apoplexii, s.f. Pierdere bruscă a cunoștinței și a posibilității de mișcare, datorată în special unei hemoragii cerebrale. Vezi definitia »

AMELÍE s. f. diformitate congenitală constând în absența celor patru membre. (< fr. amélie) Vezi definitia »

pidosnicíe, pidosnicíi, s.f. (pop.) calitatea de a fi pidosnic, ciudat, sucit, excentric, aiurit, zăpăcit. Vezi definitia »

MANDUCÁȚIE s.f. (Rar) Acțiunea de a mânca. [Gen. -iei. / < lat. manducatio, fr. manducation]. Vezi definitia »