CONSTÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. – Din fr. constance, lat. constantia. Vezi definitia »

AMÍBĂ s.f. Animal protozoar, unicelular, cu corpul format dintr-o masă protoplasmatică și dintr-unul sau mai multe nuclee. [Var. amoebă s.f. / < fr. amibe, cf. germ. Amöbe < gr. amoibe – schimbare]. Vezi definitia »

MÁSCĂ s. f. 1. figură de lemn cu care actorii antici își acopereau fața. ◊ față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura. ♦ a-și scoate (sau a-și lepăda) ă = a se demasca, a apărea în adevărata lumină, a-și arăta adevărata față. 2. persoană mascată. 3. (fig.) înfățișare, figură falsă; imagine convențională. ◊ înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic, de o boală. ◊ (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals. 4. machiaj. ◊ preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului. 5. ~ mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort. 6. dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul ori fața unui om, animal etc. ◊ dispozitiv sau înveliș de protecție a unui element de construcție. ◊ (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date. ♦ ~ de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă. 7. (la baraje) ecran de etanșare. 8. cașeu. 9. adăpost individual pe câmpul de luptă. (< fr. masque, germ. Maske, rus. maska) Vezi definitia »

SPERMOTÉCĂ s. f. 1. totalitatea învelișurilor unui fruct. 2. peretele capsulei vegetale. (< lat. spermotheca) Vezi definitia »

ESPLANÁDĂ, esplanade, s. f. 1. Suprafață (plantată cu arbori, iarbă și flori) aflată, de obicei, în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural. 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarbă și flori. – Din fr. esplanade. Vezi definitia »