CANÉTĂ, canete, s. f. Țeavă pe care se înfășoară firul de bătătură. – Din fr. canette. Vezi definitia »

CARÉNĂ s. f. 1. parte din coca unei nave, sub apă. ◊ volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă. 2. porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare. 3. ieșitură a unui organ, a unui os. 4. prelungire a sternului la păsări. 5. proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase. (< fr. carène, it. carena) Vezi definitia »

OCITOCÍNĂ, ocitocine, s. f. Substanță cu acțiune stimulentă asupra contracției musculaturii uterine, secretată ca hormon de lobul hipofizar posterior. – Din fr. ocytocine. Vezi definitia »

podmótiță, podmótițe, s.f. (reg.) fiecare dintre prăjinile puse paralel cu loitrele căruței, când se transportă snopii. Vezi definitia »

GIGOLÉTĂ s.f. (Franțuzism) Femeie de moravuri ușoare. [< fr. gigolette]. Vezi definitia »