Definita cuvantului marcă
MÁRCĂ3, mărci, s. f. 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. – Din germ. Mark.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu marcă
AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb, aură. ♦ Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. ♦ Zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc. 2. Fig. Strălucire, glorie, faimă. [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréole, lat. [corona] aureola. Vezi definitia »
TRÉNĂ1 s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se târăște pe jos. 2. ~ de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturați din mediul gazos străbătut. (< fr. traîne) Vezi definitia »
BROMÚRĂ s.f. Sare a acidului bromhidric. [< fr. bromure]. Vezi definitia »
campadúră (campadúri), s. f. – Fumar. Origine necunoscută. Este cuvînt folosit puțin, și chiar incert. Vezi definitia »
păsuiálă s.f. (pop.) 1. răbdare, amânare de plată, păsuire, răgaz, răzbun. 2. întârziere, încetineală (a unui fenomen). Vezi definitia »