VERZIȘÓR, -OÁRĂ, verzișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui verde. 2. S. m. Ostaș (cu uniformă de culoare verde) din vechea cavalerie românească. – Verde + suf. -ișor. Vezi definitia »

FÓSFOR s.n. Element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găsește liber în natură. [< fr. phosphore, cf. gr. phos – lumină, phoros – purtător]. Vezi definitia »

FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unei înmulțiri. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr care împarte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul altor două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondență la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor. Vezi definitia »

EFECTÓR, -OÁRE adj. (Despre organe) De la care pornesc răspunsurile la stimulațiile primite prin organele receptoare. // s.m. Substanță care modifică activitatea unei enzime. [Cf. fr. effectueur, lat. efector]. Vezi definitia »

ESPIATÓR, -OÁRE adj. v. expiator. Vezi definitia »