CONTRÁCT s. n. 1. convenție, înțelegere scrisă prin care două sau mai multe părți se obligă reciproc la ceva. ♦ ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuții; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituție sau întreprindere cu muncitorii și funcționații respectivi, reprezentați prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă să livreze anumite produse, să presteze un serviciu sau să execute o lucrare, iar cealaltă să plătească prețul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat. 2. teoria ŭlui social = teorie raționalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenții între oameni. 3. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător. (< lat. contractus, fr. contrat) Vezi definitia »

apedúct (apedúcte), s. n. – Ansamblu de construcții și de instalații care servesc la transportarea apei. – Var. (înv.) apeduc, apăduc, apedus. Format pe baza fr. aqueduc sau a lat. aquaeductus, cu retraducerea lui aquae › ape (sec. XIX). Vezi definitia »

AUTODIDÁCT, -Ă s.m. și f. Cel care a învățat sau s-a instruit singur, fără profesor. [Pron. a-u-. / < fr. autodidacte, cf. gr. autodidaktos < gr. autos – însuși, didaskein – a învăța]. Vezi definitia »

PREDILÉCT, -Ă adj. preferat, favorit. (după it. prediletto) Vezi definitia »

CONSPÉCT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetică, schematică și sistematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare). – Din lat. conspectus, germ. Konspekt. Vezi definitia »