CONJÚNCT, -Ă, conjuncți, -te, adj. (În sintagma) Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ pers. 1 sg. (-s) și pers. 3 sg. și pl. (-i, -s) al verbului „a fi” și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg. și pl. (-mi sau mi-, -ți sau ți- etc.) – Din lat. conjunctus. Cf. fr. conjoint. Vezi definitia »

INSTÍNCT s.n. Complex ereditar de reflexe necondiționate proprii fiecărei specii și care asigură orientarea în mediul înconjurător; impuls natural. [Pl. -te. / < fr. instinct]. Vezi definitia »

UZUFRÚCT, uzufrúcte, s.n. ~ (sil. -fruct) [pl. NODEX] Vezi definitia »

DISTRÍCT s.n. Subdiviziune teritorial-administrativă în anumite țări; ținut. [< fr. district]. Vezi definitia »

PREINFÁRCT s. n. sindrom cu aspecte clinice și de laborator intermediare față de criza de angor și infarctul miocardic. (< germ. Präinfarkt) Vezi definitia »