Definita cuvantului matcă
MÁTCĂ, mătci, s. f. I. 1. Albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat2, făgaș, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obișnuită a lucrurilor, a-și relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce (pe cineva) la calea cea bună. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgătoare. 2. Fig. Origine, obârșie, început, izvor; spec. loc de naștere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a năvodului în care se strâng peștii când năvodul este tras din apă; matiță. II. 1. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă. ◊ Expr. Ca un roi fără matcă = dezorientat, zăpăcit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi2. III. Parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părțile (sau foile) detașabile; cotor. – Din bg., scr. matka.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu matcă
AMBUSCÁDĂ s. f. 1. loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde. 2. acțiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. ◊ (fam.) capcană. (< fr. embuscade) Vezi definitia »
CIOCOLÁDĂ s. f. v. ciocolată. Vezi definitia »
hondoálă (hondoále), s. f. (Trans.) Groapă pe o coastă. – Var. hăndal. Săs. hân, în loc de hauen „a tăia” și Dal (‹ germ. Tal) „vale” (Drăganu, Dacor., V, 365). Vezi definitia »
CORONÚLĂ, coronule, s. f. Ansamblul apendicelor care se găsesc la petalele unor corole. – Din fr. coronule. Vezi definitia »
ȚIGLÍNĂ s. f. v. țicling. Vezi definitia »