Definita cuvantului maxilar
MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu maxilar
MINUTÁR s.n. Indicator al minutelor pe cadranul unui ceas. [< minut + -ar]. Vezi definitia »
CAPITULÁR, -Ă adj. referitor la capitul1, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire) Vezi definitia »
PĂCURÁR1, păcurari, s. m. (Înv. și reg.) Păstor, cioban. – Din lat. pecorarius. Vezi definitia »
CĂMINÁR, căminari, s. m. Slujitor însărcinat, în evul mediu, în Moldova și apoi în Țara Românească, cu perceperea unor dări (la început numai pe vânzarea cerii). – Camănă (înv. „dare anuală asupra băuturilor alcoolice” < sl.) + suf. -ar. Vezi definitia »
CLEȘTÁR1 s. n. (Poetic) Cristal. – Din magh. kristály. Vezi definitia »