HĂITÁR, hăitari, s. m. (Reg.) Hăitaș². – Haită + suf. -ar. Vezi definitia »

REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis. Vezi definitia »

MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar. Vezi definitia »

COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formează împreună cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. // s.f. (Mat.) Una dintre cele două submulțimi ale unei mulțimi mai mari. [Cf. fr. complémentaire]. Vezi definitia »

MOZAICÁR, -Ă s.m. și f. Lucrător specializat în lucrări de mozaic; mozaist. [Pron. -za-i-. / < mozaic + -ar]. Vezi definitia »