Definita cuvantului coloratură
COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc. ◊ Soprană de coloratură = soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în această manieră. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. – Din fr. coloratura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coloratură
SIMBIÓZĂ s.f. Asociere a două viețuitoare din specii diferite, care își duc viața în comun. ♦ (Fig.) Unire strânsă, intimă; prietenie. [Pron. -bi-o-. / < fr. symbiose, cf. gr. syn – cu, bios – viață]. Vezi definitia »
SUBCULTÚRĂ s. f. 1. tendință subiacentă de manifestare a unei culturi elementare. 2. subdiviziune a culturii naționale, caracterizată printr-o combinație de factori specifici unui grup social. 3. (med.) cultură care rezultă prin însămânțarea unei alte culturi într-un mediu oarecare. (< engl., fr. subculture) Vezi definitia »
CHEILÍTĂ, s. f. Inflamație a buzelor, apărută în eczeme, micoze, avitaminoze etc. [Pr.: -che-i-] – Din fr. chéilite. Vezi definitia »
vídră (-re), s. f. – Nutrie (Lutra vulgaris). – Mr., megl. vidră. Sl. vydra (Cihac, II, 455; Meyer, Neugr. St., II, 20; Conev, 56; Rosetti, III, 49), cf. bg., sb., cr., mag. vidra, ceh., rus. vydra, pol. wydra, ngr. βύδρα. Vezi definitia »
șeușoáră, șeușoáre, s.f. (pop.) șea mică, șeluță, șeuliță. Vezi definitia »