Definita cuvantului mănăstiresc
MĂNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ, mănastirești, adj. Care aparține mănăstirii, privitor la mănăstire, de la mănăstire; p. ext. bisericesc, monastic. ♦ Cum se face sau cum există la mănăstire. [Var.: mânăstirésc, -eáscă, (înv.) monastirésc, -eáscă adj.] – Mănăstire + suf. -esc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mănăstiresc
damásc (-curi), s. m. – Oțel de Damasc. Lat. med. damascus, poate prin intermediul it. damasco. – Der. damască (var. adamască), s. f. (damasc), cf. fr. damas, sp. adamasco, germ. Damast, bg. damaska, pol. adamaszek, rus. adamaška; damaschina, vb. din fr. damasquiner. Cf. adamască, damă, mischie. Vezi definitia »
CERCETĂȘÉSC, -EÁSCĂ, cercetășești, adj. De cercetaș. – Cercetaș + suf. -esc. Vezi definitia »
DUHOVNICÉSC, -EÁSCĂ, duhovnicești, adj. Al duhovnicului, privitor la duhovnic; p. gener. preoțesc. – Duhovnic + suf. -esc. Vezi definitia »
PLEASC interj. Onomatopee care imită zgomotul produs de limbă când se desprinde brusc de cerul gurii (când se mănâncă cu lăcomie). – Onomatopee. Vezi definitia »
spahiésc, -eáscă, adj. (înv.) caracteristic spahiilor (cavaleriștilor turci), ca de spahii. Vezi definitia »