Definita cuvantului mănușar
MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mănușar
păcurár (păcurári), s. m. 1. Cioban. – 2. Ciocîrlie. – Mr. picurar, picular, megl. picurar, istr. pecuror. Lat. pecorarius (Densusianu, Hlr., 159; Pușcariu 1238; Candrea-Dens., 1301; REW 6326), cf. it. pecoraio, calabr. pecuraru, sicil. picuraru, gal. pegueiro, port. pegureiro. Datorită concurenței cu păcurar „muncitor care extrage petrolul”, a fost înlocuit în mare parte de cioban (Caracostea, Mitt. Wien, 106; Pușcariu, Lr., 201); se păstrează mai ales în Trans. – Cf. păcuină. Der. păcurăresc, adj. (ciobănesc); păcurărește, adv. (ciobănește); păcurariță, s. f. (păstoriță). – Din rom. provine mag. pakular (Candrea, Elemente, 400; Edelspacher 21). Vezi definitia »
IMPÁR, -Ă adj. (despre numere întregi) fără soț. (< lat. impar) Vezi definitia »
proschinitár (proschinitáre), s. n. – Iconostas. – Var. proschinitariu. Ngr. προσϰυνητάρι (Tiktin). Vezi definitia »
ȚAR s.m. Suveran al Rusiei. Vezi definitia »
COLECȚIONÁR, -Ă s. m. f. posesor al unei colecții; amator de colecții. (< fr. collectionneur) Vezi definitia »