Definita cuvantului mănușă
MĂNÚȘĂ, mănuși, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, cauciuc etc., care acoperă mâinile, protejându-le. ◊ Expr. A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva). A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; p. gener. a provoca (pe cineva). A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel; p. gener. a primi provocarea (cuiva). 2. (Pop.) Mănunchi (1). 3. (Reg.; și ca termen tehnic în arheologie) Toartă (la oale, vase, căni). ♦ P. gener. Parte a unui obiect care servește pentru a prinde, a apuca, a strânge. [Var.: mânúșă s. f.] – Mână + suf. -ușă.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mănușă
MESCALÍNĂ s.f. Alcaloid vegetal extras dintr-un cactus mexican, care, ingerat, provoacă deliruri hipnagogice. [< fr. mescaline]. Vezi definitia »
pietróică (pietroáică),, pietróici (pietroáice), s.f. (reg.) specie de păsări cu aripile și spatele negre și cu abdomenul alb (pietrar negru sau pietroică neagră) sau pasăre de mărime mijlocie, cenușie pe spate și cu o pată albă pe frunte, care trăiește prin locuri stâncoase și nisipoase (pietrar sur, pietroică sură). Vezi definitia »
ȘÓGORIȚĂ, șogorițe, s. f. (Reg.) Cumnată. – Din șogor + suf. -iță. Vezi definitia »
SALICÍNĂ s. f. glicozid febrifug și antireumatic, obținut din scoarța de salcie sau sintetic, din acid salicilic. (< fr. salicyne) Vezi definitia »
DOSPEÁLĂ, dospeli, s. f. Faptul de a dospi; (concr.) substanță folosită pentru a face să dospească un aluat; plămădeală. – Dospi + suf. -eală. Vezi definitia »