cosór (cosoáre), s. n. – 1. Cuțit scurt. – 2. Plantă (Ceratophyllum demersum). – 3. Varietate de aloe (Stratiodes aloides). – 4. (Arg.) Membru viril. – Mr., megl. cosor. Sl. kosorĭ, der. de la kosa „coasă” (Miklosich, Lexicon, 305; Cihac, II, 74; Conev 66; Vaillant, BL, XIV, 14); cf. bg. koser, sb. kòsor, slov. kosêr, rus. kosorĭ. – Der. cosori (var. încosori), vb. (a tăia; a lovi; a îmboldi, a ațîța, a irita; Arg., a copula). Vezi definitia »

pânzătór, pânzătoáre, s.n. (reg.) mâner la războiul de țesut, cu care se învârtește sulul. Vezi definitia »

ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival) Măsuri asupritoare. – Din asupri + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. Întoarce + suf. -ător. Vezi definitia »

stârvitór, stârvitoáre, adj. (înv.) care este ca un stârv; stârvos. Vezi definitia »