REZISTÍN s. n. aliaj de cupru, mangan și fier, foarte rezistent la coroziune și cu rezistivitate mare. (< germ. Resistin) Vezi definitia »

pârțoțín, -ă, s.m. și f. 1. (s.f.; înv. și reg.) femeie depravată. 2. (s.m. și f.; reg.) persoană neserioasă, leneșă, flecară. 3. (s.m.; reg.) mârțoagă. 4. (s.m.) nume de arbore. Vezi definitia »

NEUROENDOCRÍN, -Ă, neuroendocrini, -e, adj. (Med.) Care se referă la relațiile dintre sistemul nervos și cel endocrin. [Pr.: ne-u-] – Din engl. neuroendocrine. Vezi definitia »

VIPERÍN, -Ă, viperini, -e, adj. (Livr.) De viperă, privitor la viperă. – Din fr. vipérin, lat. viperinus. Vezi definitia »

PROTEROGÍN, -Ă adj. care prezintă proteroginie; protogin. (< fr. protérogyne) Vezi definitia »