sevastocratór, sevastocratóri, s.m. (înv.) titlu bizantin care urma după cel de împărat; sebastocrator. Vezi definitia »

DEJIVRÓR s. n. dispozitiv la avioane pentru a preveni sau înlătura jivrajul. (< fr. dégivreur) Vezi definitia »

EFECTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. (organ) de la care pornesc răspunsurile la stimulațiile primite prin organele receptoare. II. s. m. substanță care modifică activitatea unei enzime. (< fr. effecteur, lat. effector) Vezi definitia »

DESCURAJATÓR, -OÁRE, descurajatori, -oare, adj. Care te face să-ți pierzi curajul; demoralizant, deprimant. – Descuraja + suf. -tor. Vezi definitia »

SUPOZITÓR s.n. Medicament în stare solidă și de formă lunguiață, care se administrează pe cale anală. [< fr. suppositoire]. Vezi definitia »